Construit in tonalitatea unei tragicomedii, filmul, prin situatiile realiste pe care le prezinta, exclude parodia de orice fel si lasa loc lirismului si umorului. El aduce totodata in fata spectatorilor o povestire care ne va aparea drept ceva indiferent societatii in mijlocul careia se desfasoara, indiferenta politicului si socialului, depinzand exclusiv de starea individului insusi. Dublu extaz si-a gasit o forma de exprimare inedita, singurul lucru de necontestat. El a fost realizat cand Ion Iliescu inca se “posta” ca presedinte al tarii.
